ARTĂ DE MURDĂRIT CAIETU’

Fără să vreau

vreau să vreau
şi-mi caut grăbită ferestre,
ceasuri măsurând prea târziu
noţiunea de timp pierdut.
Animale cosmice
îmi îngroapă cuvintele
în al nouălea cer.

Toate se petrec într-un tren şi-i păcat
Ca un tren să nu mai ştie
Ce vrea de la mişcare.
Şi ironia prea şubredă
Şi urechea prea ascuţită
Un prea plin
Din plâns,
Bunicuţo.