luni, 18 septembrie 2017

Cartea şi ritualurile ei

„A citi înseamnă a transforma urme ce au marcat spaţiul, în gând, în senzaţii, în sentimente descrise de cuvinte. Înseamnă a transforma materia în ceva imaterial. Acele urme însă, splendid ordonate aici, vor perpetua succesiunea lineară în spiritul ce le captează. Lectura modelează gândirea. Iar timpul în care ea se derulează, unde fiecare literă, având rolul de stimul, antrenează ochiul mai departe, este o reprezentare fidelă a noţiunii de timp, aşa cum a fost el trăit începând cu primele secole ale erei noastre: timpul unei religii escatologice ce se va afla în opoziţie cu timplul ciclic al grecilor şi al populaţiilor agricole, pe care legătura lor cu pământul le împinge spre circularitatea ciclurilor naturale” -Yvonne Johannot, „Cartea şi ritualurile ei”, în Mituri, rituri, simboluri în societatea contemporană, Timişoara, Ed. Amarcord, 2000, p. 19.

duminică, 17 septembrie 2017

Duminica va veni zilnic

pentru mine paradisul
este un pat nesfârşit
acum scriu despre patul meu
în care voi sta
când sâmbăta va ajunge la marginea câmpiei
ca ieri
apoi duminica va veni
şi va rămâne la celălalt capăt
şi-n pofida vântului de vinerea trecută
se va pregăti o altă duminică
s-o luăm de la capăt
şi milă mi-este de trenul ce ţipă-n gară
apoi de liniştea care o să vină

sâmbătă, 16 septembrie 2017

Asta voiam să-ţi spun


în trenul de Craiova am un fel de gripă
am un vers de Rilke în miezul fiinţei –
ora aceea când ai ieși la poartă
sau pe scara blocului
să vorbești și să te joci

cu fetiţele din vecini

joi, 7 septembrie 2017

Ultimele

 (că așa sunt eu, mă desprind greu de ceea ce a trecut): încărcătură istorică (sacră și profană), nisipuri aurii, natură binecuvântată, mulțumesc Bogdana, Nina, Doina, Viorella și Ani


Muzeul Mânăstirii Aladja


Mânăstirea Aladja, săpată în piatră, secolul al XIII-lea, Nisipurile de Aur









INTERNATIONAL SCIENTIFIC CONFERENCE Contemporary Philosophy – problems, trends and perspectives 28 August – 02 September, Varna, Bulgaria

–  problems, trends and perspectives 28 August – 02 September, Varna, Bulgaria

Tvorcheski Dom - Ban (Casa de Creaţie a Academiei Bulgare de Științe)








Termele romane din Varna




Joia trecută la Balcic







Mulțumesc Bogdana, mulțumescNina

miercuri, 23 august 2017

Bunicilor mei

Nu le ajungeau curtea
Grădina de flori
Grădina de legume
Hai să ieşim la aer
Ziceau seara
Şi ne aşezam pe scaun la noi la poartă
Mai trecea câte-un om şi spunea
Bună seara
Apoi ne mutam la colţ la tata Nicu
Sau pe podeţ la tata Fane
"La taină"
Bărbaţii stăteau în picioare cu mâinile la spate
Şi femeile stăteau pe bănci
Ţinându-şi obrazul sau bărbia în palmă
Sau degetul la urecehe
Şi povesteau ce-au făcut toată ziua
Şi plănuiau ce vor face mâine
Trecuseră cel puţin o sută de ani
De când nu mai îmbrăcau costumul popular decât la serbări
Şi tot despre modele de cusături vorbeau
În timp ce bărbaţii cădeau de acord că munca lor e grea ca o pedeapsă eternă
Şi prost plătită ca de un patron român

duminică, 20 august 2017

Despre iertarea care aduce iertare

DUMINICA
A UNSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
Evanghelia de la Matei
(XVIII, 23-35)
Zis-a Domnul: ascultaţi parabola aceasta: asemenea este împărăţia cerurilor cu un împărat care a vrut să se socotească cu slugile sale. Şi începând el să facă socoteala, i s'a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând acela cu ce plăti, stăpânul său a poruncit să-l vândă pe el, şi pe femeia lui şi pe copiii lui şi toate câte are, ca să plătească. Deci, căzând sluga aceea în genunchi, i se închina, zicând: Doamne, mai îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul din cei ce slujeau împreună cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator! Şi căzându-i la picioare cel ce era slugă ca şi el, îl ruga, zicând: Mai îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti... Dar el n'a vrut, ci mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând cele petrecute, s'au întristat foarte şi, venind, i-au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său, i-a zis: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m'ai rugat. Nu trebuia oare ca şi tu să ai milă de cel ce este slugă împreună cu tine, aşa cum am avut eu milă de tine? Şi mâniindu-se stăpânul său, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Aşa vă va face vouă şi Tatăl Meu Cel ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său, din toată inima“.

sâmbătă, 19 august 2017

Faptele vor arunca o anumită lumină

avem şi aici greieraşi
avem şi aici un tei
care trece de etajul trei
până astă seară parcă nimic nu ar fi fost
mai lipsit de sens
parcă acum l-am descoperit
când am ieşit din mine
pentru un exerciţiu de respiraţie
parcă l-aş fi primit în dar
aşa m-am bucurat de crengile lui
pe care le pot atinge cu mâna
i-am promis că repar aparatul de fotografiat
sau fac tot posibilul
pentru un telefon cu memorie bună
i-am promis că-l pozez în fiecare zi
de acum înainte
cu fiecare vrabie şi mierlă şi rândunică şi guguştiuc
şi


duminică, 13 august 2017

Aici fac trimitere la simplu fapt că


tristeţea zilnic întinsă pe pâine
nu este o metaforă
este pateul vegetal sau chiar zacusca
dacă n-o manânci cu furculiţa
este margarina sau
dacă ne putem închipui
„grăsimea tartinabilă”
nu este un capriciu raţional
un pas nesigur
pe o podea proaspăt-stingheră
este un somn-semizeu
este 13 august
iar mâine, pe 14 august
mama ar fi fi împlinit 81 de ani
dacă ar fi rămas în camera ei
pe patul ei
în curtea ei cu câini şi flori şi pisici
în grădina ei de legume cu pepeni şi dovlecei
nu în praful de stele pe care îl presar aici

cu forţa

sâmbătă, 12 august 2017

Nota de subsol a autorului

să nu mă înţelegeţi gresit
nici unul dintre foştii mei colegi nu ar fi crezut
că eu voi spăla vase vreodată
dar asta nu voia să însemne mai mult
decât că eu acceptam ridicolul
de-a veni seară de seară într-un loc
unde o săgeată căzătoare
pornea după un drum strâns
spre umbra unui zid (ce doare)
ceea ce îmi răpea foarte mult timp
iar ziua nu făceam altceva
decât să urmăresc un nor de vrăbii
sau un nor de parfum
numai astfel concepeam
facerea cerului dintre noi
când ne povesteam
la o intersecţie de umbroase cărări paralele
ce soartă tristă au avut
răniţii din vacanţe
pe sub soarele sfânt

vineri, 11 august 2017

*

îmi amintesc fiecare gest
şi fiecare gest îşi aduce aminte
în acest text îndrăgostit
îndrăgostita dictează un vis
ce-o înfăşurase în aripile unui fluture de aer
ca o iertare tristă
ca un ceva familiar
în acest timp străin

miercuri, 9 august 2017

*

poemele mele de dragoste
au hrănit şoriceii
doar copacii mă mângâniau în acest timp
pentru că altcineva le vorbise despre mine
dar ca un făcut
ei nu s-au atins
de ceea ce în realitate era intact
de emoţiile ce-mi prelungeau oboseala
ca amintire p
regătitoare a serii
când presărai funig adormiţi
şi molecule de cristal

Urare în alb

la mulţi ani şi învaţă-mă să trăiesc 
la început fără ore fixe
la sfârşit fără cuvinte
prin care trebuie să merg
fiindcă te iubesc
la mulţi ani de fiecare zi
la început în cuvinte născute la timpul
vorbirii de seară şi noapte
când nu adormi niciodată
când stai aici
la timpul
vorbirii

miercuri, 26 iulie 2017

„De aici, necesitatea titlurior explicative”

pe scări uitam treptat să admir
copilăria noastră cu ornamente
nu mai vedeam treptele de marmură albă
şi nici ţinta
: balustradele de fier gri îmbrăcate în vinilin albastru
treptele de beton cenuşiu corect măturate
iar mai apoi
zgârieturile parfumul
aşteptasem prea mult să cobor
de pe bloc
şi acum îmi era dor de voi.
nu puteam şi n-ar fi trebuit să-mi văd sinele
să-i aştept cu credinţă
fantasmele să răsară.
nu vedeam casele
doar copacii mă indreptau cu certitudine
spre muzeul
din cabina telefonică
: un con de brad de la Voineasa
banderola elevului de serviciu din 1 martie 1977
un bucheţel de gălbenele
o Dacia 1300 vişină putredă.
poveşti mai mult închipuite
şi una adevărată
ca amintire pregătitoare
: existenţa secretă a cuvintelor
o trăiesc imperceptibil
şi sunt încântată
mă-nvârt prin lume şi sunt încintată
poveştile născute în minte
merg în mai multe direcţii
şi continuă fără mine
: dacă tot nu au existat
colindă lumi ceva mai subtile

marți, 25 iulie 2017

Fără titlu

am auzit ciripitul vesel
al vrăbiilor după ploaie
şi fără nici-o legătură
cu ce făceam (cum ar fi
să-mi acopăr faţa cu braţul drept
să termin de uscat cu foenul un tricou)
am înţeles că nu se vor mai întoarce

zilele în care îmi beam cafeaua cu mama

luni, 24 iulie 2017

Dintr-o generaţie de sacrificiu

Dacă aş scrie acum
„Mi-e dor de inima mea”
s-ar înţelege ceva greşit
sau cine ştie
aş candida pe ultimul loc eligibil la „Crizantema de aur”
este posibil orice
dintr-o premisă falsă
atât de ambiguă
de fapt dintr-o presupunere
de fapt mă aflu în singurul loc posibil
unde sunt cea ma tânără şi cea mai bună şi răbdătoare
deşi uneori îmi vine să le spun celor de-aici
ceva enervant
cum ar fi
pe-o doamnă de 90 de ani
care spune că la Romancierilor unde coboară ea
se află o policlinică veche, „Cetatea Hristia”
s-o întreb
locuiţi în judeţul Constanţa
sau dacă mă gândesc bine chiar în Bulgaria
şi veniţi de atât de departe aici
în Drumul Taberei la cardiologie
cred că este o adevărată aventură, nu?
Dar privirea îmi cade la timp
pe bermudele unei doamne de 100 de ani.
E mai grasă decât mine şi
trebuie că am în privire ceva din Mr. Bean
fiindcă e vădit iritată şi-atunci încep
să citesc : „Pentru serviciile medicale
decontate de Casa de Asigurări de Sănătate
nu se pot solicita plăţi suplimentare sub nici o formă”.
„Dar ce notaţi acolo, scumpă doamnă?”
”What?”. Nu-mi vine să cred şi-i arăt domnului de 110 ani
căţelul din cercul roşu barat
de pe uşa de la psihiatrie
devin euforică şi la neurologie numai ţigările
au semnul „interzis”
rând pe rând sosesc din autobuze, camioane şi macarale
doamne şi domni cu vârste între 100 şi 200 de ani
foarte vioi şi dornici să intre în faţă
nu au timp de pierdut
în singurul loc unde
sunt cea mai tânără şi respectuoasă
cu tot viitorul înainte
de-o viaţă

Răţuşte adevărate în Grădina Botanică din Bucureşti.

Şi mai încolo, povestind despre Grădina Botanică din Craiova, o salcie nemaiîntâlnită, eu şi Silvana-Manuela, prietena dintotdeauna din copilărie.
Sâmbătă seara, înainte de-a merge La Plăcinte înainte.








vineri, 21 iulie 2017

21 iulie, 2017

Înţelepciunea de-a nu te considera primul şi singurul într-un domeniu al încruntărilor.
Carnea este durere sub duş.
Florilor nu le-a plăcut că am plecat de-acasă.
Fenomenologia amintirii şi tradiţia privirii interioare. Trebuia să spun adevărul ca să-mi amintesc acest titlu de subcapitol din cartea lui Ricoeur despre memorie, istorie, uitare.
Un gest pe jumătate.
Un om care ieşit din minţi, şi le pierduse.
Sunt frumoşi oamenii. Ca nişte pietre.

sâmbătă, 15 iulie 2017

Acum 30 de ani

Şi ca să nu rămânem îndatorați față de timpul trecut pe care tocmai l-am aniversat (căci în el a fost întâlnirea, în bucuria că suntem, în nostalgia de-a retrăi ceva ce nu mai putem atinge, iar nu în lauda a ceea ce am făcut de atunci până acum), adaug şi câteva fotografii de acum treizeci de ani 




La 30 de ani de la absolvirea Facultăţii de Filosofie

Surprinşi de aparatele foto aşa cum suntem azi. Acum  o săptamână, pe 8 iulie 2017






luni, 10 iulie 2017

Descult in iarba

La Valter, la Cumpana. Ieri, cu Maria noastra. In vizita la bunii nostri prieteni Simina si Cezar Balasoiu