miercuri, 24 august 2016

Anonimul zilelor

lumea noastră, lumea asta
din care te-alege teama
las-o şi pe ea să urce în autobuz
lumea asta care te-acoperă
cu văzul cu auzul cu uitarea
să nu ştie să te iubească
să nu fie altă tristeţe care te-ar obosi
lumea noastră îngenuncheată-n armonia bolii
tânguire obiectivă
ceaţă odihnitoare
las-o în urma cârdurilor de vrăbii
nu se lasă imitate de tine
când se prăbuşesc brusc
rosteşte lumea asta, lumea asta
te aşteaptă-acasă în plecarea ta
dimineaţa-nfrigurată care a fugit cu trenul
armonia vagoanelor
dar aste declaraţii vor fi înlocuite de tăcere
te voi simţi foarte aproape în lumea asta
tot ce-am iubit am înconjurat cu deznădejde şi milă
ce-am iubit a fost tot un înveliş de teamă
şi deasupra dâre de cer

de un albastru nemaipomenit

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu