Era de-ajuns o despărțire de-o oră și-n mari depărtări
o fâșie din viața lui se năștea în luciul oglinzii. Cuvintele se retrăgeau sub
pleoape. Culorile se concentrau în forma fluturelui și se mai joacă în părul
unei îngerese blonde aproape de aer. O, cât aș vrea s-o vedeți și voi cum ar
vrea să m-adoarmă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu