vineri, 26 septembrie 2014

Iubește-mă, mamă

și ai grijă cum calci la noapte prin bucătărie
fiindcă numai din perspectiva mea se complică
tot ceea ce pentru alţii e simplu
minunatul sos alb pentru tăieţei şi blândele, uitatele idei
ziduri verzi se retrăgeau într-un paradis
când am spart un set de pahare
și milă mi-a fost de sertarele deodată goale
ai grijă mai ales în preajma ferestrei,
căci ciob la ciob trage
și-apoi plimbă-te liniștită
căutându-mi oglinda
fiindcă eu, după cât am putut
am măturat și te-am ascultat:
i-am iubit pe toți cei care-au avut nevoie de mine
și-am așternut această ordine pe niște coli albe, veline
dar poate-un ciob albastru s-a ferit din cale
și-atunci, nu știu de ce
te-am rugat
Iubește-mă ca atunci când n-am luat
de prima dată la facultate
ca atunci când m-am născut nedorită ca fată
ca atunci când îți vorbeam numai despre himere
ca acum când vorbesc numai despre mine
ca și cum nici n-aș exista cu adevărat
iar degetele astea umflate
și toată carnea care-a luat-o razna
nu-mi mai spun nici măcar
noapte bună.


marți, 23 septembrie 2014

Eu atât voiam să le spun

se uitau siderați la mine când le predicam
teoria legăturilor interzise
ca la un marţian ca la un cimpanzeu
ca la o parvenită etic
eu doar atât voiam să le spun
că dragostea poate fi mortală
dar ei știau asta cu mult mai bine
că vremea asta înnorată
îmi dezvelește creierii
mai ales pe la 8 dimineaţa
prin intersecţie
ei simt că am un pic de timp liber
că e singurul moment
când se pot aşeza fără să apese
că plantele sunt veșnice și eu întârzii la nesfârșit
când nunta abia încape în cer şi în zilele noastre

eu atât voiam să le spun

luni, 22 septembrie 2014

Oricât

mi-ai cere să fiu realistă
să spun ceva cu cap şi coadă
mai simplu
ca să-nţeleagă toată lumea
adorm la-ntâmplare
din vârful degetelor
și urc până la inima ta
*
oricât ai încerca
e la fel de dincolo
cel mai frumos tablou îl pictezi
prin domesticire
sub pălăria oraşului
*
oricât aș plânge
fluturele furtunii
și-al războiului
numai dragostea mă-mpiedică să plec
*
oricâte alunecări ale creierului
şi surpări de imagini
eroziuni ale părţilor componente
o fericire sumbră pluteşte în ele:
superba-mbolnăvire
trezindu-te la viață.



luni, 1 septembrie 2014

Citește-mi dacă se lasă întunericul

și flutură peste ape
oricum m-aș îmbrăca
oricine alta aș fi.
Am crezut că poezia mă poate lecui
când e noapte pe lumea asta
și-am scris ceva despre ploaie
aici, în dreptul ferestrei
fără nici-o legătură
cu ziua de ieri.
Am trecut apoi de zeci de ori peste pod
ca și cum nici nu ar fi trebuit
să aibă vreun rost
și urmele au început să se șteargă.
Citește-mi dacă se lasă întunericul
atât spre nord
cât și spre cer
ajută-mă să închei cu bine
această dimineață inversă.