joi, 12 aprilie 2012

Rugăciune către Hristos


Mielule cel fără de păcat al lui Dumnezeu – Cel ce de bunăvoie ai răbdat cruce trupeşte, şi Te-ai junghiat pentru mîntuirea noastră, a păcătoşilor, şi cu adevărat fără de stricăciune ai gustat moarte cu trupul, ca să mîntuieşti firea noastră cea căzută, care a fost surpată întru cele mai de jos ale pămîntului; Cel ce mort ai fost văzut, şi viaţă ai izvorît lumii Tale, şi ai omorît moartea şi ca pe un cort ai stricat temniţa iadului; ploaia nestricăciunii, prea-scumpul mărgăritar Cel din fulgerul dumnezeiesc; strugurele cel de viaţă purtător care izvorăşte dulceaţă de mîntuire a toată lumea, Lumina cea adevărată şi neînserată; Cuvîntul, şi Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu şi a Tatălui; raza slavei Lui; necuprinse, şi neajunse Iisuse şi necercate Hristoase, Cel singur îndurat şi împreună pătimitor - varsă peste mine, păcătosul, bunătatea Ta cea multă! Şi, primind rugăciunile mele, şterge mulţimea nemăsuratelor mele fărădelegi şi păcate şi îmi dăruieşte mie toate cererile mele! Să nu mă lepezi pe mine, neîndreptatul! Să nu mă arunci pe mine, trîndavul şi ne-răbdătorul! Să nu îmi zici mie, ticăloşitului, întru a doua venire a Ta, cînd vei judeca toată lumea:”Ce ai răbdat pentru Mine?” Că eu nu am, ticălosul, nici cît de puţină răbdare.
   Doamne, în ziua aceea înfricoşată şi groaznică vei zice nouă, păcătoşilor: „Ştiţi cu de-amănuntul ce am răbdat pentru voi, o, oameni! Dumnezeu fiind, pentru voi M-am întrupat. Nevăzut fiind, pentru voi am umblat pe pămînt arătat. Pentru voi am flămînzit, am însetat, M-am ostenit. Pentru voi am fost prigonit, cu pietre am fost împroşcat. Şi, nepăcătos fiind, pentru voi am fost osândit. Şi, nevinovat fiind, pentru voi am fost pălmuit şi am fost scuipat. Şi, fără de patimă fiind, pentru voi am fost răstignit. Şi, nemuritor fiind, pentru voi moarte de ocară am răbdat. Pentru voi cu suliţă am fost împuns în coastă şi cu oţet amestecat cu isop şi cu fiere am fost adăpat. Şi- aşa pătimind, pironit pe Cruce fiind - nu M-am mâniat; şi, batjocorit fiind, nu am blestemat. Eu –Stăpânul, Cel ce sunt mai presus decât toate prihănirile - acestea toate am răbdat pentru voi, ca să vă fac pe voi cereşti şi sfinţi. Împărăţia cerească v-am dăruit vouă, rai nestricăcios v-am dat vouă, pe voi toţi v-am numit fraţi, Tatălui v-am adus, pe Duhul Sfânt L-am trimis. Dar voi ce aţi răbdat -o, oameni! -pentru Mine? ” Către acestea ce voi zice eu, ticălosul cel rău, şi viclean, şi păcătos şi întinat? Atunci, mucenicii îşi vor arăta rănile lor, răsucirile, tăierile mădularelor şi îndurarea lor cea pînă la sfîrşit; iar nevoitorii îşi vor arăta nevoinţa lor, postul cel întins, privegherea, necîştigarea, lacrimile şi răbdarea lor cea pînă la sfârşit. Dar eu - trândavul, păcătosul, vinovatul - ce am să arăt, fără numai rodul ruşinii? Lăcomie a pântecelui, iubire de dulceţi, multa cuvântare, multa dormire, multa câştigare, nerăbdare, slavă deşartă, lenevire? Deci, dacă vei cere seamă de la mine, Doamne, pentru vremea cea dată mie spre pocăinţă, ce răspuns Îţi voi da pentru lenevirea mea? Şi dacă şi până la cuvânt deşert, după cum este scris, şi până la gânduri rele şi viclene şi aduceri aminte voi fi cercat, ce fel de frică şi cutremur mă va cuprinde atunci pe mine, ticălosul? Şi ce fel de muncă mă va primi după acestea?
Cruţă-mă, Doamne! Cruţă-mă, milosîrde! Cruţă-mă, iubitorule de oameni! Cruţă-mă, unule bunule, şi să mă judeci pe mine nevrednic de îndurările Tale! Nu cu iuţimea Ta să mă mustri pe mine! Să nu pomeneşti fărădelegile mele cele de demult, nici cele de curând! Ţie, Doamne Dumnezeule, dreptatea, iar mie ruşinea feţei! Adu-Ţi aminte, Doamne, că milele Tale din veac sunt în neam şi în neam, peste tot norodul Tău! Adu-Ţi aminte, Doamne, că Tu al nostru, al tuturor, Te-ai făcut scăpare şi mântuire a celor ce nădăjduiau spre Tine! Milostiveşte-Te şi mă miluieşte pentru singură bunătatea Ta! Întăreşte sufletul meu cel slăbănogit cu trândăvirea lenevirii mele, Cel ce întăreşti pe cei slăbănogiţi şi vindeci pe cei zdrobiţi! Căci, iată, fărădelegile mele sunt mari şi tari, mulţimea păcatelor mele este multă şi nemărginită, şi ruga mea neputincioasă şi învîrtoşarea inimii mele a uscat ochii mei. Nevoia trupului mă face să pricinuiesc pricini întru păcate, şi pierzarea mă supără să las calea. Şi Tu cunoşti, Stăpâne, împuţinarea ticăloşiei mele şi câte prinderi în minte rele şi viclene mă luptă şi vezi pe cea asupra mea mult-meşteşugărită răutate a vrăjmaşului. Sprijineşte-mă după mare mila Ta! Şi mă mântuieşte cu darul şi cu îndurările, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Căci bun şi iubitor de oameni eşti, Doamne Dumnezeul nostru, şi ţie slavă, şi mulţumire şi închinăciune Îţi înălţăm, împreună şi celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului, şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum, Şi de-a pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Rugăciune pentru vrăjmaşi

Doamne, miluieşte-i pe cei ce mă urăsc, şi mă zavistuiesc şi mă ocărăsc! La fel şi pe cei ce mă grăiesc de rău! Şi nicidecum cineva dintre dînşii să nu pătimească vreun rău pentru mine, necuratul, nici în veacul acesta de acum, nici în veacul ce va să fie! Ci sfinteşte-i pe dînşii în mila Ta şi acoperă-i pe dînşii întru bunătatea Ta, prea-bunule!

Din Rugăciunile Sfîntului Efrem Sirul, Ediţia îngrijită de Florin Stuparu 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu