luni, 2 aprilie 2012

Alt cuvînt pentru rugăciune

Cu adevărat, fericit lucru este a nu păcătui! Iar dacă vreunii vor păcătui, să nu deznădăjduiască, ci să plîngă pentru cele în care au păcătuit; ca, prin plîns, să dobîndească iarăşi fericirea. Deci bun lucru este a ne ruga totdeauna, şi a nu ne îngreuna şi, rugîndu-ne, a nu slăbi, după cum a zis Domnul şi apoi Apostolul: „Neîncetat rugaţi-vă!”- adică noaptea, şi ziua şi în tot ceasul. Şi nu numai cînd intri in biserică, iar în celelalte ceasuri să fii fără de grijă; ci – ori de lucrezi, ori de dormi, ori de călătoreşti, ori de mănînci, ori de bei, ori de zaci - să nu-ţi curmi rugăciunea ta, că nu ştii când va veni Cel ce va cere sufletul tău de la tine! Să nu aştepţi duminica, sau sărbătoarea sau un anume loc; ci, precum a zis Proorocul David: “În tot locul stăpânirii Lui…” Deci – ori în biserică de eşti, ori în casa ta, ori la ţarină, ori vite de paşti, ori clădiri de faci, ori la ospeţe de te afli - de rugăcine să nu te depărtezi! Iar când poţi, pleacă-ţi şi genunchii! Iar când nu poţi, roagă-te cu mintea, şi seara, şi dimineaţa şi în amiază-zi! Dacă rugăciunea ta va merge înaintea muncii şi, sculându-te din pat, mişcările tale cele dintâi se vor face prin rugăciune, atunci nici păcatul nu află intrare în sufletul tău.
Rugăciunea este păzitoare a întregii înţelepciuni, este pedepsire a mâniei, umilire a îngâmfării, curăţire a pomenirii de rău, surpare a zavistei, îndreptare a păgînătăţii. Rugăciunea este putere a trupurilor, ocîrmuire a casei, buna aşezare a cetăţii, tărie a împărăţiei, biruinţa în războaie, întemeierea păcii. Rugăciunea este pecete a fecioriei, credinţă a nunţii, armă a călătorilor, păzitoare a celor ce dorm, îndrăzneală a celor ce priveghează, bună aducere de roade a plugarilor, mântuire a corăbierilor. Rugăciunea este ajutătoare celor ce se judecă, slăbire a celor legaţi, inimă bună a celor întristaţi, dulceaţă a celor ce se bucură, mângâiere a celor ce plâng, praznic al celor ce nasc, cunună a celor căsătoriţi, îngropare a celor ce mor. Rugăciunea este vorbirea cu Dumnezeu, întocmai cinstire cu îngerii, sporire a bunătăţilor, abatere de la răutăţi, îndreptarea păcatelor. Rugăciunea i-a făcut casă lui Iona în pântecele chitului, iar pe Ezechia din porţile morţii la viaţă l-a întors. Tinerilor din Babilon, văpaia cuptorului în stropi de rouă a prefăcut-o. Iar Ilie, prin rugăciune, a legat cerul să nu plouă trei ani şi şase luni.
Vedeţi, fraţilor, câte poate rugăciunea? În toată viaţa oamenilor, nu este altă avere mai cinstită decât rugăciunea. De aceasta niciodată să nu vă depărtaţi! Ci să ne rugăm, ca nu deşartă să se facă osteneala noastră, precum a zis Domnul: “Când staţi, rugaţi-vă ! Lăsaţi orice aveţi asupra cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel ceresc să vă lase greşelile voastre!” Vedeţi, fraţilor, că în zadar ne ostenim rugîndu-ne, dacă avem vrajbă cu cineva? Şi iarăşi zice Domnul: “Dacă îţi aduci aminte că are cineva ceva asupra ta, lasă-ţi darul tău înaintea altarului! Şi, ducându-te, împacă-te întâi cu fratele tău!” aşadar este arătat că, dacă nu vei face aceasta mai întâi, toate câte aduci sunt neprimite. Iar dacă vei face porunca Stăpânului, atunci cu îndrăzneală roagă-te Domnului zicând: „Lasă-mi, Stăpâne, datoriile mele, precum şi eu am lăsat fratelui meu, împlinind porunca Ta!” Şi-ţi va răspunde Iubitorul de oameni: “Dacă ai lăsat, îţi las şi Eu. Dacă ai iertat, îţi iert şi Eu ale tale, că stăpânire am pe pământ să iert păcatele. Lăsaţi, şi se va lăsa vouă! ”
Vedeţi iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea neasemănată, vedeţi bunătatea lui Dumnezeu cea nemăsurată?! Aţi auzit, în scurt, mântuirea sufletelor voastre. Dumnezeului nostru slavă!


Rugăciune către Preasfîntul Duh, pentru iertarea păcatelor


Doamne Împărate ceresc,   Mîngîietorule, Duhul Adevărului, milostiveşte-Te şi-mi iartă mie, nevrednicul robului Tău, orice am greşit eu astăzi ca un om, iar mai vîrtos ca unul fără de omenie; greşelile mele de voie şi cele fără se voie, cele întru cunoştinţă şi întru necunoştinţă, cele din răpire şi din neluareaaminte, şi din multa mea trîndăvie şi lenevire: ori pe numele Tău cel sfînt de m-am jurat, ori cu dînsul de m-am jurat  strîmb, ori de l-am hulit în minte; ori de am ocărît pe cineva, ori de am clevetit, ori de am scîrbit, ori de am blestemat pe cineva, ori de l-am mîniat întru ceva, ori de am minţit; ori prieten a venit către mine şi l-am trecut pe el cu vederea, ori pe vreun frate de l-am necăjit şi l-am amărît; ori, stînd eu la rugăciune şi la cîntarea de psalmi, mintea mea cea rea şi vicleană s-a abătut la lucrurile cele  lumeşti, şi rele şi viclene; ori fără de cuviinţă  m-am desfătat, ori cu pîntecele m-am lăcomit, ori m-am mîndrit, ori frumuseţe deşartă am privit, ori de dînsa m-am îndulcit; ori cele ce nu mi se cade mie am bîrfit, ori neajungerea fratelui meu am văzut-o şi pe ale mele nenumărate neajungeri şi greşeli le-am trecut cu vederea; ori de ruga mea m-am lenevit, ori alt oarecare rău de am făcut. Pentru acestea toate şi pentru altele pe care nu le-am lucrat şi nu le ţin minte, miluieşte-mă, Doamne, şi mi le iartă mie, netrebnicul robului Tău, ca un bun şi iubitor de oameni! Că în pace să adorm şi să dorm eu, curvarul, slăvindu-te pe Tine împreună cu Tatăl şi cu Fiul, acum, şi de-a pururea şi în veci. Amin!    


Rugăciune către Hristos Dumnezeu     


Dumnezeule cel drept şi lăudat, Dumnezeule cel mai-nainte de veci, auzi om păcătos in ceasul acesta! Auzi-mă pe mine, Dumnezeule, auzi-mă pe mine întru tărie, nepomenind întru această rugăciune a mea călcările de poruncă şi neascultările netrebniciei mele celei de-a pururea şi de totdeauna! Auzi-mă pe mine, Doamne, auzi-mă în focul rugăciunii, precum oarecînd pe proorocul Tău! Aşa, Dumnezeul Sfintelor Puteri! Aşa, Făcătorule al celor fără de trupuri! Aşa, Cel ce ai zis: “Cereţi, şi veţi lua!”. Să nu Te înceţoşezi de mine, cel cu necurate buze înfăşurat şi întru păcate îngropat! Auzi-mă pe mine, Cel ce Te-ai făgăduit să auzi pe cei ce întru adevăr Te cheamă pe Tine, şi îndreptează paşii robilor Tăi şi picioarele lor în calea păcii! Milostiveşte-Te spre slugile Tale cele fără de răutate ce sunt străine, Cel ce ai spus: „Fiţi nevinovaţi ca porumbeii!” Strigat-am către Tine cu toată inima mea: Dumnezeule, Dumnezeule, auzi-mă pe mine, nădejdea tuturor marginilor pămîntului şi a celor ce sunt întru străinătate departe! Ceartă toate duhurile cele necurate de la faţa pruncilor Tăi! Apucă armă şi pavăză şi Te scoală spre ajutorul lor! Varsă sabie şi închide drumul dimpotrivă celor ce îi prigonesc pe dânşii! Spune, spune, o, Doamne, Doamne: “Mântuirea ta sunt Eu!” depărtează-se de la cugetarea lor duhul temerii, duhul trândăviei, duhul mândriei şi a toată răutatea, şi stingă-se toată înfocarea lor cea din lucrare diavolească ridicată! Luminează-se trupul, şi sufletul şi duhul lor cu lumina cunoştinţei Tale! Ca, ajungând întru bărbat desăvârşit la măsura vârstei, la unirea credinţei şi la cunoştinţa Sfintei şi închinatei Treimi, să slăvească în veacul veacului, împreună cu îngerii şi cu toţi cei ce din veac bine au plăcut lui Dumnezeu, prea-cinstitul şi păzitorul nume al Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!

Din aceeaşi carte îngrijită de Florin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu