porumbeii aceia de la etajul doi
pe care îi hrăneai zi de zi
plâng în grădina publică
precum Florin de pe 13 septembrie
cu casa lipită de-a noastră
spre invidia surdo-muţilor
ei plâng ca Olgae cu sacoşe atârnându-i de aripi
pe o creangă înaltă
deodată el se mută în alt copac
şi porumbiţa se ţine după el
ca Miss Doolittle când îi zboară pălăria la gunoi
şi din cărţi rămân doar « lacrimi şi muci »
căutându-şi cuibul
în geamantanul cu haine de schimb
pregătite pentru când te vei întoarce –
îngropate rochiţele, bluzele şi fustele colorate
stolurile de lângă Biserica Elefterie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu