"Slavă Ţie, Cel ce m-ai chemat la viaţă
Slavă Ţie, Cel ce mi-ai deschis cerul!".
Asta ţin minte din Cântarea de azi-dimineaţă, când îmi aşteptam rândul la aghiasmă mare cu o sticlă de apă minerală "Borsec" într-o mână şi cu un buchet de lumânări şi busuioc cumpărat de la trei femei în cealaltă. Oameni aşteptători în curtea unei biserici de cartier. Începuse să plouă mărunt şi în picăturile care-mi mângâiau obrajii era Botezul Domnului şi toată mulţimea aceea cuminte parcă se mutase pe malul Iordanului. A adeverit-o chiar porumbelul care a zăbovit pe un fir de înaltă tensiune când s-au sfinţit din nou butoaiele albastre umplute cu apă de la un furtun cu presiune mică. După aceea a venit lângă el un alt porumbel. Au stat de vorbă preţ de câteva secunde, apoi l-a luat cu el şi au zburat împreună în nevăzut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu